Visul meu de-o viata: meseria de ANIMATOR DE VACUTZE

Se cauta Animator pentru vacutze

Daca nu aveti un loc de munca sau aveti loc de munca dar salariul este indecent de mic, daca vreti sa emigrati in afara UE (Elvetia- singura tara unde vacile sunt mov si nu baltzate), daca vreti o cariera profesionala de elita si posibilitatea de a va dezvolta spiritul, iata ocazia cea mare.

Puteti deveni ….tobe, fluiere, suspans…ANIMATOR DE VACUTZEEEEEE!!!!

Insa trebuie sa ai si neste calitati pentru a intretine cu bun simt si responsabilitatea vacutzele mov.

Citește în continuare

Nu imi mai este dor de Romania

S-a implinit un an de cand am zburat de pe Baneasa cu low-cost si am aterizat la Bruxelles. Stau departe de maica-mea cam de 8 ani, dar, cand m-a condus la aeroport, m-a busit plansul. Plecam din tara mea…e un sentiment de gol si intristare pe care nu am cu ce sa-l compar.

Dupa cateva zile m-a apucat dorul de Romania, cu toate ca aici sunt multi romani. Stateam toata ziua in apartament, pe canapea (inca nu aveam un loc de munca), citeam, plangeam si ma uitam la Realitatea si Antena 3. Apoi am inceput sa ies, sa scot capul in lume, sa gust berea belgiana. Citește în continuare

Viata in Beaulieau

Cladirea in care lucrez este undeva aproape de marginea orasului (zona Beaulieau), incojurata de doua lacuri si o padure. Lumea face sport/yoga in pauzele de masa sau ia pranzul cu lebedele de pe lac. Aparent, doamnele s-au plictisit de apa statuta si au decis sa traga o plimbare scurta catre cladirile in care lucram noi. Traficul a suferit turbulente majore, avand in vedere ca oboseala le-a cuprins pe alea mici fix in mijlocul strazii. Mai multe detalii in fotografiile de aici.

Pe tocuri inainte mars!

De fiecare data cand imi aleg dimineata pantofi cu toc, destinul parca ma incaleca si sufar toata ziua. Azi-dimineata am decis sa port pantofii negri si cu toc subire pe care nu ii mai purtasem de la o petrecere din iarna. Atunci am stat pe ei o noapte intreaga si am mai si dansat cu niste pahare de gin tonic la bord.

Asadar, pun minunatii in picioare si pornesc la drum. Ma inpiedic pe treptele de la magazin si simt cum spatele pantofului se afunda in carne. Nu va fi o zi prea buna. Urc in masina, calc frana, ambreiajul (da, stiu rolul fiecarei pedale). Simt o durere crunta, incerc sa-mi asez piciorul intr-o pozitie comoda, dar cineva tot trebuie sa calce pe pedalalele vietii (domnul Prof. Dr. Rad, va rog sa ne scuzati cacofonia „pe…pe”). Citește în continuare

Nuntile, nasterile si inmormantarile

Subiectul anului la femeile de 24-25 de ani: nunta si organizarea ei.

Anul acesta, mai bine de 7 prieteni dragi si-au pus pirostiile. Alti cativa in urma cu un an sau doi. In fiecare zi a lunii iunie si iulie mai aflam de cate o pereche vesela care ma invita la celebrarea casatoriei lor. La un moment dat, discutia despre nunti a ajuns la ordinea zilei. De fiecare data cand il intampinam pe Luka cu un „guess what“, raspuns era „Who is getting married now?“. Citește în continuare

Strip-Mug-ul si efectele sale binefacatoare

Am ajuns la concluzia ca posesorii de „Strip Mug” sunt mai fericiti, indiferent de ceea ce se intampla in jurul lor. Sa o luam pas cu pas.

Ce e un „Strip Mug”: izvorul fericirii fiecarei femei, in special a celor celibatare care….Hai, sa fim seriosi. Ieri seara ies la o bere (Shandy sau Panacee, in functie de bar) cu Mihaela. Si dansa, pentru eforturile mele de a-i cauta un job imi ofera drept cadou o chestie care, ambalata, arata ca un vibrator. Fiind la o masa in renumitul bar „Canarul Paros”, fix in buricul cartierul european, mi-a fost rusine sa scot chestia din punga. Pana la urma misterul este elucidat: am primit un „Strip Mug”. Ce face cana-minune stiam de vineri, seara, cand Mihaela mi-a explicat pana pe la vreo 2 noaptea la enshpe beri beneficiile obiectului. E practic o cana cu un barbat pe ea, care cand se infierbanta (cana) se dezbraca (barbatul) Citește în continuare

Daca aveti chef de un film

Sa ne mai si relaxam, zic.

Am descoperit acest film la cursul intensiv de franceza. E din 2005, dar poate ca nu chiar toata lumea l-a vazut. Pe scurt, Aymee, un fermier francez, urat, chel si batran, vine in Romania si, ajutat de o agentie matrimoniala, incearca sa isi gaseasca o nevasta. O poveste in care se vorbeste despre disperarea, dragoste, bani si tragediile din familiile romanesti (copiii raman acasa, iar parintii muncesc in strainatate pentru a le oferi ceva mia bun). Un amalgam de sentimente, ras cu plans si un final fericit.

 Din scena de mai jos o sa va dati seama de unde vine numele filmului.

  In concluzie…J’aime Paris, Moulin Rouge et je vous trouve tres beau 😉