Archive for the ‘Bruxelles’ Category

Cum niciodată inspirația nu vine când ai nevoie de ea

Week-end-ul acesta mi-am propus să fie unul plin de citit, scris, învățat etc. Ce am făcut în schimb? Mi-am bagat nasul în Inno (galerie de cumpărături) și nu am iesit de acolo fără câteva obiecte pentru ințolirea personala.

Am nevoie de ceva inspiratie pentru un discurs si nu gasesc niciunde. Asta si pentru ca discursul trebuie sa fie despre mine. Eu? Cine sunt eu si de ce eu trebuie sa ma prezint pe mine? Mi se pare un exercitiu foarte interesant care ar trebui sa stoarca totul din tine, sau ce e mai bun. Imaginati-va cum ar fi ca cineva sa va puna sa vorbiti despre voi înşiva pentru 6 minute. Aţi putea? Si daca ati putea, acum imaginati-va ca trebuie sa o faceti in orice alta limba decat limba voastra materna. Din nou, ati putea?

Eu am cautat inspiratia in toate colturile mintii, ale apartamentului si…nu reusesc! Nu imi pot aduna ideile, de fapt ce zic eu acolo? Nu am nici un fel de idei. Sunt complet inutile azi, simt ca mi-am pierdut spiritul jurnalistic si scriitura. De altfel, si ca jurnalist stropul de inspiratie pe care-l aveam venea intotdeauna pe ultima suta de metri. Noaptea, stand pe jos si cu laptopul in mana, era cel bun moment sa-i dau drumu si sa explic, sa gasesc cele mai bune cuvinte.

Insa acum am impresia ca problema mea nu sunt cuvintele, ci ideile. Cine sunt eu si cum am ajuns aici? Oare am facut ceva care sa conteze pe lumea asta sau am respirat degeaba aerul planetei? Si daca da, ce am facut si pentru cine a contat? Si daca nu, de ce nu? Si cat de negru imi e sufletul? Sau cat de deschis? Si cati oameni am ranit? Si cum am ajuns din Cluj la Bruxelles ? Si cum am lasat viata de jurnalist, saraca si plina de neprevazut, pentru confortul si siguranta de la Comisia Europeana? Oare asta sunt eu? Oare vreau inapoi acasa?

Obsesia Facebook-ului: sa ma faca prietena cu fosta actualului

Mare utilizatoare de facebook cum sunt, privesc si uploadez fotografii, comentez si dau like-uri. Si nu fac pe mine ca, vai draga, eu nu sunt din ala de utilizez FB-ul, ca eu am prieteni in viata reala. Nah, eu am si prieteni dar utilizez si mirificul site de socializare.

De cateva zile incoace insa, „la reseau socieau”, cum ii zice francezu’, are o problema: vrea sa ma faca prietena cu fosta actualului, daca intelegeti ce vreau sa spun. Citește în continuare

Nu imi mai este dor de Romania

S-a implinit un an de cand am zburat de pe Baneasa cu low-cost si am aterizat la Bruxelles. Stau departe de maica-mea cam de 8 ani, dar, cand m-a condus la aeroport, m-a busit plansul. Plecam din tara mea…e un sentiment de gol si intristare pe care nu am cu ce sa-l compar.

Dupa cateva zile m-a apucat dorul de Romania, cu toate ca aici sunt multi romani. Stateam toata ziua in apartament, pe canapea (inca nu aveam un loc de munca), citeam, plangeam si ma uitam la Realitatea si Antena 3. Apoi am inceput sa ies, sa scot capul in lume, sa gust berea belgiana. Citește în continuare

Viata in Beaulieau

Cladirea in care lucrez este undeva aproape de marginea orasului (zona Beaulieau), incojurata de doua lacuri si o padure. Lumea face sport/yoga in pauzele de masa sau ia pranzul cu lebedele de pe lac. Aparent, doamnele s-au plictisit de apa statuta si au decis sa traga o plimbare scurta catre cladirile in care lucram noi. Traficul a suferit turbulente majore, avand in vedere ca oboseala le-a cuprins pe alea mici fix in mijlocul strazii. Mai multe detalii in fotografiile de aici.

Pe tocuri inainte mars!

De fiecare data cand imi aleg dimineata pantofi cu toc, destinul parca ma incaleca si sufar toata ziua. Azi-dimineata am decis sa port pantofii negri si cu toc subire pe care nu ii mai purtasem de la o petrecere din iarna. Atunci am stat pe ei o noapte intreaga si am mai si dansat cu niste pahare de gin tonic la bord.

Asadar, pun minunatii in picioare si pornesc la drum. Ma inpiedic pe treptele de la magazin si simt cum spatele pantofului se afunda in carne. Nu va fi o zi prea buna. Urc in masina, calc frana, ambreiajul (da, stiu rolul fiecarei pedale). Simt o durere crunta, incerc sa-mi asez piciorul intr-o pozitie comoda, dar cineva tot trebuie sa calce pe pedalalele vietii (domnul Prof. Dr. Rad, va rog sa ne scuzati cacofonia „pe…pe”). Citește în continuare

Strip-Mug-ul si efectele sale binefacatoare

Am ajuns la concluzia ca posesorii de „Strip Mug” sunt mai fericiti, indiferent de ceea ce se intampla in jurul lor. Sa o luam pas cu pas.

Ce e un „Strip Mug”: izvorul fericirii fiecarei femei, in special a celor celibatare care….Hai, sa fim seriosi. Ieri seara ies la o bere (Shandy sau Panacee, in functie de bar) cu Mihaela. Si dansa, pentru eforturile mele de a-i cauta un job imi ofera drept cadou o chestie care, ambalata, arata ca un vibrator. Fiind la o masa in renumitul bar „Canarul Paros”, fix in buricul cartierul european, mi-a fost rusine sa scot chestia din punga. Pana la urma misterul este elucidat: am primit un „Strip Mug”. Ce face cana-minune stiam de vineri, seara, cand Mihaela mi-a explicat pana pe la vreo 2 noaptea la enshpe beri beneficiile obiectului. E practic o cana cu un barbat pe ea, care cand se infierbanta (cana) se dezbraca (barbatul) Citește în continuare

Unde si care ne este identitatea?

Fiecare natie din UE este caracterizata intr-un fel in Bruxelles. Un cuvant, o atitutine, o chestie care iese in fata cand vine vorba de lucrul cu celelalte natii. Spre exemplu, despre suedezi si natiile din nord se spune ca sunt de cuvant. Despre germani si austrieci, se spune ca sunt foarte stricti si seriosi. Despre italieni…..nimeni in Bruxelles nu se asteapta sa fie in timp la o intalnire. Iar despre greci, toata lumea stie ca sunt si mai rau decat italienii cand vine vorba de punctualitate. Francezii tin foarte mult la limba lor si prefera sa o vorbeasca ori de cate ori au ocazia. Spaniolii nu se streseaza niciodata. Si asa mai departe…..
Am participat astazi la un training care cica te invata sa lucrezi si sa interactionezi si sa lucrezi intr-un mediu multicultural. Si, credeti-ma, a locui si lucra in Bruxelles, unde gasesti toate natiile lumii, este o provocare imensa. In fine, una peste alta, la acest trainig an fost 3 romani (ca suntem multi si destepti in Comisie 😛 ). Unul dintre traineri ne-a intrebat: daca ar fi sa alegeti un cuvant sa-l caracterizati pe „Typical Romanian”, care ar fi acela?

Ne-am uitat unii la altii (cu ochii mari si bulbucati) si am vazut semne de intrebare plutind deasupra creierilor noastre incinse. N-am stiut ce sa raspund. Suntem seriosi, suntem neseriosi? Suntem constiinciosi, responsabili, iresponsabili? Suntem la timp, intarziem? Suntem usor iritabili, suntem ranchiunosi? Ce suntem?
Si de azi dimineata ma tot intreb care este acel CUVANT!!!!!! Pentru ca, in mod sigur, intrebarea aceasta va veni iar si iar de la celelalte natii.

PS: Maine  detalii despre petrecerea romaneasca cu eugenii si pufuletzi