Blogul lu’ Meme

2009

M-am gândit să mai updatez oleacă rubrica asta, ca imediat facem doi ani de blog. Da, scriu numai când vreau şi dacă am chef, sunt luni întregi în care nu mă ating de el, dar asta numai pentru că am alte chestii de făcut şi nu-mi rămâne timp pe îndelete să mă mai joc cu vorbele. Nu mi-am făcut blog nici să judec, nici să bârfesc, pentru asta ies la bere cu prietenii.

Acum vreo patru ani, cei de la BZA mă angajau ca tânără speranţă. După câteva luni mă lăsau fără ultimul salariu. Apoi cei de la ZIUA de Cluj m-au angajat şi am petrecut pe acolo vreo doi ani, poate cei mai importanţi pentru cariera mea. În fine, Liviu Alexa îmi oferă şansa ca timp de un an să lucrez la un proiect pe care îl apreciez enorm în continuare: citynews. Acum am trecut de partea cealaltă a baricadei, o fac pe PR-ul la Habitat for Humanity Cluj. Nu mi-am pierdut încă unele reflexele: cum ar fi de a mă trezi duminică dimineaţa cu un gol în stomac că nu am unde să mă duc la serviciu sau de a nota când un om vorbeşte. Dar toate se repară.

D-ale mele. Iar acum…acum învăţ. Învăţ, citesc, mă plimb, scriu…lucruri pe care nu le-am făcut la timpul lor. Foarte des mă gândesc la prietenii cu care am pierdut legătura şi la Tecuci. Mă plimb pe străzi singură, cu o cafea în mână, ca să simt Clujul sub tălpi, pe piele, în urechi. Mă uit la filme idioate ca să râd singură şi să anticipez finalul. Citesc mai multă presă decât o făceam înainte şi mă uit mai puţin la televizor.

Eu sunt…încăpăţânată şi sarcastică şi-mi place să văd oameni cu aceleaşi simptome, intru rapid în conflicte şi nu mă sfiesc să-mi arăt antipatiile. Urăsc dacă cineva mă obligă prin comportament să o fac, dar asta se întâmplă destul de rar. Încalc multe reguli, conştientă şi fără remuşcări, dar ştiu când să mă opresc. Iubesc marea, soarele arzător şi verile infernal de călduroase din oraş. Îmi place mirosul betonului care se topeşte sub tălpi şi nu aş putea să-mi petrec nici o săptămână din viaţă la ţară, nu-s făcută pentru asta.

Scriituri pe blog. De toate, tâmpenii…de multe ori legate de viaţa mea de zi cu zi.

2007

Salut, eu sunt blogul Mădălinei.

Ce vreţi să ştiţi despre ea? Pentru prietenii din liceu, să ştiţi că nu s-a schimbat prea mult. Doar s-a tuns şi a prins accent ardelenesc. A, şi că s-a cam dezobişnuit ca lumea să îi spună Tweety

Pentru cei care au cunoscut-o după ce a venit în Cluj,….mhm, voi cred că îi ştiţi mai bine defectele şi calităţile, pentru că vă confruntaţi cu ele în fiecare zi.

Ce pot să vă mai spun? Că Mădălinei îi place în continuare şi nu va renunţa toată viaţa la cuvântul „oleacă”, şi că, deşi e doar de trei ani în Cluj, nu ar mai pleca nici în ruptul capului din oraşul acesta. Şi încă ceva: îi e dor de „acasă” şi îi pare rău de tot că oraşul în care a stat i-a devenit străin. Îi e dor de Parcul 9 luni, de camera ei, de Oana, de Catelutza, de Iulian…de absolut toţi.

Îi mai este dor de verile în care se urca în tren şi pleca la mare, de plaja de la Vama Veche, pe care nu a mai văzut-o din clasa a XII-a…pfuuu, sunt multe. Dar preţuieşte tot ce are în Cluj

Anunțuri

6 responses to this post.

  1. Ştiu, ştiu, sunt o comoară.

    Prima propoziţie-i drăgălaşă. Restu’… Tre’ să mai beu. 🙂

    >:D< Draaagă!

    Răspunde

  2. Posted by Oana on August 21, 2007 at 9:41 am

    Frumos…macar dc nu reusesc sa vb cu tine ma bucur k mai aflu cate ceva de pe blog-ul tau…vad k ai amintit si de mine.

    Am fost in parcul 9 luni de curand…incep sa se schimbe multe…in curand nu o sa mai recunostem locurile in care ne petreceam nesfarsitul timp liber…si visam la vietile noastre de studente….

    Multa bafta in continuare…citesc cu interes la cafea noutatile din viata ta….

    Pupici si mi-e dor de tine rau de tot!

    Răspunde

  3. Trimite un mail la adresa pe care am atasat-o comentariului, am informatii tari despre Le0ntiuc. 🙂

    Răspunde

  4. Posted by catinca on Noiembrie 6, 2007 at 9:35 am

    eh, si mie mi-e dor de perioada aia din liceu cand haladuiam impreuna prin tot felul de vagaune! si cateodata imi amintesc cu o mare nostalgie si de noaptea in care erau sa ne manance cainii din spate de la fabrica de spirt sau de petrecerile la care stateam pana dimineata si ne anuntam parintii si bunicii ca invatam pentru teza! perioada aceea de liceu imi aduce mereu in memorie un oras plin de farmec pe care acum, de exemplu, cand merg la tecuci, nu il mai regasesc, iar asta ma face sa imi dau seama ca toata frumusetea in care era invaluit locul asta era datorata oamenilor pe care ii cnosteam si cu care imi petreceam timpul. Mai tzii minte, mada, cand mergeam la agora si la cazino?…

    mi-e foarte dor de tine cateodata!… iar acum ca ti-am descoperit blogul, o sa ma gandesc serios sa te vizitez!

    Răspunde

  5. Sa traiasca blogul lui meme. For ever young.

    Răspunde

  6. Posted by Vick on Decembrie 12, 2009 at 3:12 pm

    Imi place! De fapt il ador. Majoritatea oamenilor de ale caror randuri ma indragostisem au cazut intr-o stare ciudata de… nu stiu, poate lehamite. Si odata cu ei au cazut si randurile.

    Acum am gasit tweetyshorul si parca incep sa vibrez la unison cu literele.

    E fascinant efectul pe care il au cuvintele asupra oamenilor.

    Iti multumesc ca scrii 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: