Asa a inceput…

Intr-o dimineata racoroasa de vara m-am trezit intr-un pat imens si strain, intr-un oras pe care abia il gaseam pe harta, intr-o tara care nu era a mea. Papucii albi imprimati cu numele hotelului, lampa alba cu sutienul meu roz peste, peretele alb si negru, hainele noastre aruncante peste tot. Ma simteam ca dupa razboi si totul in mine urla: Ce-ai facut?. Iar el…el pe partea opusa a aceluiasi pat, eu cu spatele la el, el cu spatele la mine, fara vreo atingere, fara vreun semn de conexiune. Vantul scutura dur perdelele albe, iar in mine s-a trezit un sentiment de singuratate ca nici intr-o alta zi. Nimic din ce s-a intamplat intre noi nu avea legatura cu albul care stapanea camera. Alarma nu sunase, desi o setase, iar eu nu stiam cum sa-l trezesc si cum sa-l dau mai repede afara. Nimic din ce se intamplase nu era romantic: nici lenjeria, nici situatia. Era undeva la limita dintre umor si depresie. Habar nu aveam cine o omul de langa mine si nu aveam nici un sentiment bun in ceea ce-l priveste.

In schimb dupa ce s-a trezit m-a invitat la o cafea. Aproape de centru, intr-o cafenea a carei terasa dadea fix in lucrarile stradale, ma balansam pe scaun si zambeam prosteste. Praf, zgomot infernal…o cafea cu lapte si o apa minerala cu lamaie.

Anunțuri

One response to this post.

  1. interesanta postare.
    probabil e o experienta prin care trebuia sa treci ca sa iti dai seama ca unele „picanterii” nu sunt potrivite sufletului tau. 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: