Ganduri de iarna..pe scurt din Bruxelles

Azi a nins si aici in sfarsit…si mi-am amintit cat de mult ma bucura lucrurile astea marunte…ca ninge, ca ploua, ca e soare, ca nu bate vantul. ( asa ca am decis sa ies cu renul la plimbare pe balcon 🙂 )

Of, of, Bruxelles-ul este un oras tare ciudat, plin de tot felul de oameni si senzatii care trezesc sentimente confuze in mine.

Sunt de aproape 3 luni aici si cateodata ma apuca plansul de dor de casa, de Cluj, de zapada de acolo. Nu stiu, cred ca nimic nu poate inlocui in sufletul meu orasul care m-a format. Desi sunt in mijlocul capitalei europene, inconjurata de Comisie, Consiliu si Parlament, mi-as dori sa mai stau macar pentru cateva luni prin Cluj, sa ma mai plimb pe langa statuia lui Matei Corvin si sa mai bat holurile Primariei sau sa ma zgaiesc la Muzeul de Arta si la Piata Muzeului. Mi-as mai dori sa intalnesc babutzele cu flori si copiii cu umerase.

A nins in sfarsit si aici, si tot orasul s-a transformat in haos. Asta inseamna ca si ei sunt luati prin surprindere, nu doar cei din Cluj. Dupa trei zile de ceai, picaturi si nas infundat, acum, ca a nins, ma simt intr-adevar un om doborat de iarna. Dar macar zapada se lipeste si am putut face un bulgare de zapada. Am incercat sa/l arunci in strada, dar pentru ca stau la etajul 7, pana jos s-a descompus. La fel ca si gandurile mele. Doar cateodata.

Eu am un obicei. Cand eram mica, imi placea sa mai uit noaptea la bec cum ninge si sa-mi lipesc nasul de geam, sa simt racoarea de afara si spiritul iernii. Si apoi, fara sa stiu de ce, aveam lacrimi in ochi si pe obraji. Azi mi-am lipit nasul de geam si am privit cum ninge. Am reusit sa ma bucur asa cum faceam pe cand eram mica mica si priveam la becul galben. Fara alte ganduri sau framantari. Apoi el a intrat pe usa si i-am sarit in brate.

Poate ca iarna pana la urma nu e atat de rea si poate ca aceasta iarna, in special, este una dintre acelea in care chiar sunt fericita.

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by Mela on Ianuarie 22, 2010 at 7:16 pm

    inteleg de cateva zile, pentru prima oara in viata, sentimentul de dezradacinare. nu e legat de dorinta de a ma intoarce acasa, e doar foarte prezent. si e in totala contradictie cu cel mai amestecat dintre orase…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: