Micile mele drame

că nu ştiu niciodată dacă doarme sau se preface
că, după săptămâni la rând am cumpărat neonul care s-a ars, dar nu ajung să-l shimb
că plouă şi pantofii preferaţi se fleşcăiesc, iar faţa mi se lungeşte de ciudă
că-mi ghiceşte gândurile ca şi când i le-aş fi şoptit
că-mi pierd cerceii preferaţi
că uit să cumpăr apă minerală
că deşi nu-mi mai rod unghiile, ele se rup
că plâng ca un copil, fără motiv de multe ori

că iubesc oamenii, iar ei mă dezamăgesc, iar eu tac şi icnesc în linişte, fără să zic, fără să arăt (asta e una dintre dramele mai mari….de fapt!!!!)

că apa din maşina de spălat se scurge pe jos, sar zece metri în sus şi şmotroluiesc juma’ de oră după aia
că rochia fie e prea lungă, fie prea scurtă şi asta observ doar după ce o cumpăr
că atunci când e noroiul până în gât pe şantier, eu îmi iau sandale în picioare şi mă îmbrac în alb
că mă bâlbâi fix atunci când n-ar trebui
că nu am curaj să mă mai ridic pe vârfuri şi să fur corcoduşe crude în drum spre magazinul de la colţ
că plouă exact când eu mă îmbrac de soare
că nu găsesc iaurtul meu preferat niciodată
că mă înroşesc ca un rac şi mă dau de gol
că dimineaţa, când mă trezesc, întind mâna să-l ating şi nu-l simt
că mi se desperechează şosetele
că micile mele bucurii rămân doar ale mele

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: