Fiecare dimineaţă…până la ultima

Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu mirosul lui, cu privirea lui pe pleoapele mele şi cu braţele încolăcite strâns în jurul meu. În fiecare noapte cearşaful alb zboară în cealaltă parte a patului şi în fiecare dimineaţă el are grijă să-l aducă la loc. Soarele se joacă cu noi în fiecare dimineaţă, se ascunde după mulţimea de clădiri, apoi ne ascundem noi sub aşternuturi de el.
În fiecare dimineaţă, tolănită în pat, fără cuvinte, fără să deschid ochii, ghicesc unde îi sunt buzele şi îl sărut puternic şi decis. Din când în când îi înfing câte o unghie în ochi în căutarea mea, dar nu se supără niciodată. Răspunde atacurilor mele cu un zâmbet larg şi sărutându-mi gâtul. Mă rostogolesc şi-l las fără partea lui de pat, îl trezesc noaptea când am coşmaruri şi încep să fredonez cântece pe care el nu le înţelege.

În fiecare dimineaţă îmi aduce cafea şi suc de portocole. Ne plimbăm îndelung în fiecare zi, iar când am obosit mai cumpărăm o cafea şi un pachet de ţigări. Ştie ce fel de apă îmi place şi nu cumpără nicioadată altceva. Când am chef îi sar în braţe şi mă cuibăresc acolo cât veau eu. Îmi pun capul pe umărul lui drept, închid ochii şi îl ţin atât de strâns, că am impresia câteodată că inima lui bate, de fapt, în corpul meu.

În fiecare după-amiază adorm cu capul pe pieptul lui, în timp ce-şi răsfoieşte ziarul din care eu nu înţeleg nimic. Din când în când, fără să ştie, îmi deschid pe furiş ochii şi-l adulmec. El mă vede de fiecare dată şi începem să râdem prosteşte.

În fiecare seară stăm pe terasele de pe străzi înguste şi aglomerate. Ne amestecăm cu mulţimea, dar ne păstrăm gândurile. Aici se iau marile decizii, cu un pahar de vin alb în faţă.

Şi….în fiecare ultimă dimineaţă ne facem bagajul, iar el uită de fiecare dată câte un tricou la mine în geantă. Eu plâng în fiecare ultimă dimineaţă, el nu ştie niciodată cum să reacţioneze. Şi în fiecare ultimă zi, după fiecare ultimă dimineaţă, după fiecare ultim sărut şi fiecare ultimă cafea împreună, în câteva ore…mă trezesc la mii de kilometri distanţă de el….

Anunțuri

One response to this post.

  1. Norocosi cei care au parte de trairi asa intense.Chiar daca asta inseamna rupturi, despartiri, neconventional sau orice altceva decat „mereu langa mine”.Singurul mod de afi intr-adevar fericit este , cred eu , sa poti culege in amintiri, momente ca acestea si, indiferent de un capat de drum pe care-l vezi sau nu-l vezi, sa iti rezervi dreptul la astfel de picaturi de viata. Indiferent de orice alte implicatii.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: