…jurnal de pe şantier

logo bun evenimentDe mai bine de o săptămână încoace îmi fac veacul pe şantierul Habitat. Tot staff-ul s-a mutat acolo, cu căţel, cu purcel, cu imprimantă, laptop şi aparat de înfoliat. E prima mea experienţă de acest gen. Nu ştiu ce-mi place mai mult:să montez plăci de gipscarton sau….să fac comunicate de presă şi să relaţionez cu partenerii. Probabil că prima, mai ales că ştiu că acolo, dacă greşesc, putem repara.

Într-o zi a plouat. Rău de tot. În alta era soare, dar m-am trezit cu susul în jos şi nici cafeaua de dimineaţă nu a reuşit să mă aducă la starea normală. Când plec de acasă dimineaţa, uit întotdeauna câte ceva şi alerg 3 etaje pe scări. Când mă întorc, sunt plină de praf şi cu o oboseală acută în mine. Într-o zi, de oboseală, am uitat să număr etajele şi am urcat două etaje mai sus. M-am ales cu nişte vânătăi şi cu bronz de tractoristă, aşa cum zicea Jez.Când bate vântul trebuie să ţin de foile din imprimantă, iar laptopurile sunt pline de praf. Telefoanele se descarcă în cele mai nepotrivite momente, iar agenda fuge de mine atunci când am mai mare nevoie de ea.

Mă uit în fiecare zi la Ana, care e însărcinată în luna a 7-a şi care stă şi ea de dimineaţă până seara cu noi şi face un efort extraordinar. A răcit, şi-a revenit, iar a răcit. Şefu’ cel mare, Ovidiu, nu mă lasă să fumez pe şantier, pentru asta o să-i dau în vileag blogul. 🙂 Maria stă toată ziua în picioare şi le face viaţa uşoară voluntarilor de pe şantier. Radu, coordonatorul de voluntari, vrea să facă totul ca la carte, noroc că sunt eu acolo şi nu-i iese. Horea, inginerul nostru, ne aduce în fiecare zi pe şantier cu maşina. Monica se ocupă de finanţe. Zilele astea se ocupă şi de vată minerală şi gipscarton. Vio şi Geta, cei care se ocupă de şantierele Habitat, sunt cei mai fericiţi: lucrările merg bine şi sunt în grafic.  Vio zice bancuri toată ziua, iar Geta are grijă de toată lumea ca o mamă.

Zilele acestea, la Habitat, habităm şi lucrăm. Peste 100 de voluntari au lucrat până acum pe şantier nostru. Sunt foarte tari: lucrează în echipă, se distrează tot în echipă. Unii mai serioşi, alţii mai puşi de şotii, unii mai îndemânatici, alţii…aşa, ca mine. Dar am avut nişte echipe pe care, Doamne, nu ştiam cum să le oprim. E incredibil să vezi cum oamenii, puţin struniţi şi motivaţi, se gândesc şi la alţi oameni. Ascultă cu atenţie indicaţiile lui Vio, şeful nostru de şantier, fac glume unul pe seama altuia.

Unii au venit îmbrăcaţi în cămaşă şi pantaloni la dungă. S-au urcat pe schele şi s-au murdărit din cap până în picioare. Unele au venit cu unghiile făcute, dar au luat găleata de vopsea şi pensula şi şi-au stricat manichiura. Lucrează cot la cot cu doamna Nicoleta (cea care va locui în casa pe care o construim) şi seara pleacă cu zâmbetul pe buze. Toţi.

Astăzi Habitat Cluj împlineşte zece ani. Eu….împlinesc aproape două luni la noul loc de muncă. Iar construcţia noastră fulger se apropie de final, vineri batem plăcuţa de dedicare. Şi apoi, mamă, plec iar în Bosnia, chiar dacă nu prea-ţi convine 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: