Oraşul care stârneşte

img_4007Zidurile ciuruite de gloanţe şi tencuiala lovită din loc în loc de grenade, probabil, amintesc încă de un război. De războiul care a adus Bosnia şi Herţegovina în urmă cu ceva ani în atenţia unei lumi. Acel război care ne-a făcut pe mulţi dintre noi curioşi şi ne-am uitat pe hartă ca să vedem unde se întâmplă.

Viaţa din Sarajevo însă pare să-şi fi reluat cursul normal.

Din autocar văd casele cu acoperişuri roşii burduşite pe dealurile înalte. Îmi amintesc de Cluj. La fel şi tramvaiul zgomotos ce trece pe lângă noi. Parcă e tramvaiul cu care mă duc în fiecare dimineaţă la serviciu. Un prieten îmi spune că aceasta una dintre ultimele achiziţii, că cele vechi erau mult mai jalnice… Pe locul vechiului sediu al Parlamentului, distrus în acelaşi război, a apărut o clădire de sticlă. Oraşul îşi acoperă rănile încet-încet, într-un proces care pare să se întindă la infinit. Poate din lipsa banilor, poate din alte lipsuri.

Clădiri fără acoperiş, fără geamuri, doar ziduri care poartă încă mirosul de fum din război sunt la tot pasul, în zone centrale. Nu poţi să nu te cutremuri. Printre toate astea, Comisia Europeană şi-a construit un sediu elegant, luminos….contrastant, să zicem. „Vechiul sediu era cam neîncăpător, de curând ne-am mutat aici”, explică purtătoarea de cuvând a Delegaţiei de la Sarajevo.

Când mă apropii de clădirile pline de găuri adânci, ceva înauntrul meu se cutremură. Văd pentru prima dată statuile neclintite ale unui conflict armat şi mă întreb cum una ca mine ar fi rezistat acolo, atunci. Poţi să-ţi imaginezi un oraş atât de frumos ca un teatru de război, când niciodată nu ai fost nici măcar pe aproape de aşa ceva?

–    Şi totuşi….toţi oamenii care trăiau aici, în blocurile astea…unde s-au dus când a fost război?, îl întreb
–    Nicăieri, îmi răspunde scurt. A fost război şi au fost morţi. img_4008Dar din fost Yugoslavie, ei sunt cei care s-au plâns cel mai puţin

Sunt lucruri cutremărătoare pe care nicioadată nu le voi înţelege, pentru că nu le-am trăit.

Dar dincolo de asta…..Bosnia mi s-a părut ţara oamenilor deschişi şi fericiţi cu ceea ce au. Fumează de sting. Peste tot. Bosnia e raiul fumătorilor şi al cafengiilor, e clar. Mi-a plăcut. În miezul zilei, toate terasele din drumul meu erau ticsite. Am primit plimbându-mă prin centru cadouri mici si simpatice de la vânzători de nimicuri. Aşa, pur si simplu….unde mai găseşti aşa ceva? Am mai primit zâmbete sincere de la oameni străini şi o cafea excelentă în buricul târgului. Sarajevo este pentru mine locul în care oamenii se îmbrăţişează, cântă împreună şi mănâncă excelent, sudează ţigări şi petrec pe cinste. Iar Bosnia ţara în care m-aş întoarce ori de câte ori aş avea ocazia.

Mai multe şi mai oficiale….zilele ce urmează

PS: Şi ca să şi glumim, acum nu mă mai miră ştirea asta

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by albaniaperomaneste on Aprilie 30, 2009 at 4:38 pm

    Nu am avut vreodata ocazia sa vizitez Sarajevo, dar am citit multe…Meme, poti sa-mi zici cum era treba cu religia acolo? Iti dai seama ca esti intr-un oras musulman? Sarajevo este mai mult un oras oriental sau occidental? Mersi!

    Răspunde

  2. Posted by Meme on Mai 8, 2009 at 7:09 pm

    cand ma intorc, o sa povestim si despre asta. Am stat prea putin ca sa-mi dau seama. Cert e ca in buricul targului, pentru ca este o moschee, pe o raza de cateva zeci de metri, nu gasesti strop de alcool de cumparat.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: