Marea ei iubire…

Marea ei iubire…avea ochii migdalaţi şi palmele aspre, o privire obraznică şi fără sentimente. Zâmbea întotdeauna cu un scop şi îşi ţuguia buzele de fiecare dată când se enerva. Fuma adânc, până simţea că filtrul lua foc. Marea ei iubire era un nebun…nebun după viaţă. Când era cu el avea sentimentul că e o fantomă, dar când nu-l avea era la răspântia celor patru zări ale lumii şi nu ştia pe unde să o apuce. Marea ei iubire clipea des, simptomatic şi îşi freca palmele de bucurie când vedea rochia căzând pe covor.
Marea ei iubire avea totuşi ceva aparte, ceva ce timpul şi anii au şters din mintea ei. La fel, ceva aparte aveau şi dimineţile cu el, şi nopţile lor de inconştienţă, şi zilele amărui de toamna si de primăvară. Şi niciodată marea ei iubire nu a fost marea lor iubire.

Din marea ei iubire nu a mai rămas nimic, nici fotografii, nici scrisori, nici e-mailuri, nici măcar un număr de telefon sau un nume.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: