Dansul ursului

Papornitele rosii de rafie si gentile cat o zi de post care zac pe culoar, printre scaune, in bratele oamenilor…peste tot, nu te lasa sa uiti nici o clipa de spiritul nostru balcanic. Pe peron lumea se ingramadeste, alearga, da peste tine, de parca nu tot acolo ar ajunge. Ajung in final la locul meu si astept sa se umple trenul. Un vagon simpatic foc, dar cu muuuult prea putin spatiu. imi asez tacticoasa valiza intre picioare, astfel incat sa ii deranjez cat mai putin pe ceilalti calatori. Inainte insa tre sa ma cert cu una care nu intelege ca locul de la fereastra este al meu si scrie asta clar pe numar si pe bilet.

Pentru ca mi-am permis asta, timp de patru ore, cat a durat calatoria, simpatica doamna a stat jumate cu curu pe scaunul meu. Nu-i nimic, trecem peste asta. vecinul din fatza, care duhneste a bautura de la posta, isi tranteste papornita pe culoar, astfel ca cei care inca urca cu greu mai trec. isi pune haina in cap, deranjat vadit de lumina si incepe instant sa sforaie.
O duduie venita direct de la aeroport cara ditamai trollerul dupa ea, dar are o mare problema: nu prea se mai stie romaneste la dansa. caci, venita direct de pe plantatia de capsuni, a uitat ca nu se zice „chica”, ci „fata” si „asta lueago” se zice pe plaiurile mioritce „la revedere”.
Pornim. Un domn care se crede la mama lui acasa inchide lumina in tot vagonul. Stau cu o geanta la subrat si cu picioarele pe un geamantan. Un grup de tigani beti turta canta dintr-o vioara si incepe sa ureze prin tot vagonul. Beau, sparg, se distreaza, nenea din fata mea cu geaca trasa pe ochi nu se clinteste, sforaie in continuare ca o locomotiva, iar dama bine de langa mine isi inghesuie fundul gras pe scaunul meu. In fine, trec 3 ore jumate si ma ridic de pe scaun. In fatza mea, grupul cu vioara urca scarile. un barbat la vreo 40 de ani umbla in patru labe si are legat la gat un cordon. Rage ca un urs si se misca greoi precum animalul, in timp ce cativa oameni, la fel de in varsta se invart in jurul lui si canta „Haide, da, ursule da, canta, da, nu te lasa”. Si omul rage si sa taraie pe jos, pe culoar. Ii cade caciula de pe cap, iar ceilalti i-o calca in picioare si rad de el. Omul insa isi ia rolul de urs in serios si incepe, se baga pe sub scaune, incepe si miroase picioarele celorlalti oameni din tren. Capsunarita isi face cruce, doamna cu fundu mare de langa mine scuipa in san si incepe sa zica o rugaciune. Vagonul se zguduie de cantecele si chiuiturile lor. Sticlele desfacute de alcool din mainile lor miros intepator si ieftin. ochii le sunt tulburi, iar picioarele le tremura sub greutate corpului, iar de atata agitatie, fata le este transpirata. sunt negri si murdari, iar ridurile le tradeaza viata, cu toate ca alcoolul le-a pus un zambet de moment pe fata. Sa razi, sa plangi?
PS: Pentru cei care nu stiu, exista traditia Dansului Ursului, de sarbatori. In unele locuri, este folosit chiar animalul, in altele un barbat se imbraca cu o piele de urs si insotit de grupul de colindatori se duce si joaca la usa celor care ii primesc. Ursul danseaza pe ritmul tobelor, iar dansul sau simbolizeaza trecerea anotimpurilor, de la moartea la invierea sa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: