De ce il iubesc atat de mult in continuare…

Era un om care merita totul insa s-a multumit intotdeauna cu putin. Inainte de Revolutie se trezea in fiecare dimineata la 4 si statea la coada doua ore ca sa-mi cumpere lapte. Venea din ger si se aseza la masa din bucatarie, se uita blajin la mine si ma sorbea din priviri in timp ce bolboroseam in cana cu lapte. Adora sa vada cum ma descurc singura si cum ma ridicam pe varfuri sa-l iau in brate
Inainte de a intra in clasa I statea langa mine si, cu o rabdare iesita din comun, imi corecta lniutele si bastonasele. Inainte sa ma asez la birou imi punea tacticos cateva perne sub fund ca sa ajung la masa si sa pot scrie, eram lumina ochilor sai.
Imi citea carti cu povesti si ma tinea in brate inainte sa adorm. Il chinuiam ingrozitor, trezindu-l noatea la 2 si punandu-l sa-mi citeasca de trei ori aceeasi poveste, insa nicioadata nu parea ca rabdarea sa aiba vreun sfarsit.
Zambea cand ii ceream ceva si rugamintile mele de copil aveau intotdeauna raspuns. Ma lua in fiecare dimineata cu el sa cumparam Romania Libera de la chioscul de ziare. Ma plimba prin parc, ma lua in brate, imi cumpara acadele si guma Turbo.
Ma ducea la Iasi si imi explica pe drumul cu trenul personal ce are deosebit fiecare oras prin care treceam. In bratele lui plangeam si tot in bratele lui radeam. Ma invata sa merg corect si imi explica tacticos fiecare miscare pe care trebuie sa o fac.
Ma vedea departe si imi spunea intotdeauna sa fiu ambitioasa si sa muncesc. Lui i-am pus intrebarile fara raspuns pe care le are orice copil. Se certa cu toata lumea pentru mine, m-a rasfatat si am fost minunea vietii lui.
Era frumos, cu ochii lui albastri-tulburi si palmele mari. Plangea de emotie la fiecare reusita minora a mea. Imi spunea intotdeauna sa lupt pentru ceea ce vreau sa fac si sa fiu constiincioasa. Imi arata ce e bine si ce e rau si nu ma certa niciodata daca spargeam bibelourile din casa.
Mi-a povestit ani la rand viata sa si a familiei lui si niciodata nu ma plictiseam sa-l ascult. Imi povestea despre ororile comunismului si cum sistemul i-a luat totul la un moment dat. Cantam impreuna, ma jucam cu palmele lui.
Mi-a risipit din inima teama ca nu aveam un tata langa mine atunci cand eram mica si a stiut sa-mi elimine definitiv aceasta frustrare, prin modul in care imi explica totul.
Bunicul meu a fost cel mai minunat lucru pe care viata mi l-a oferit, iar plecarea lui cel mai greu moment de pana acum. In urma cu cateva zile s-au implinit sase ani de cand s-a stins. Nici o zi din cei sase ani nu a reusit sa atenueze durerea de atunci.

Anunțuri

7 responses to this post.

  1. Posted by Deb on Aprilie 29, 2008 at 2:17 pm

    Un post simplu si frumos, de la o fata cristalina.

    Răspunde

  2. Posted by cristina on Aprilie 30, 2008 at 12:26 pm

    Pastreaza nepervertite valorile pe care ti le/a tranmis….iubirea,munca,onestitatea,respectul fata de ceilaltisi du/le mai departe!

    Răspunde

  3. Posted by Liviu on Iunie 2, 2008 at 8:01 am

    Mi-au dat lacrimile….. si mie mi-e dor de bunicul meu :((

    Răspunde

  4. Posted by bilbi on Iunie 11, 2008 at 2:05 pm

    … ce frumos

    Răspunde

  5. Posted by matusa Gabi on Iunie 16, 2008 at 9:40 am

    Eu stiu ca asa a fost….Ma bucur ca n-ai uitat…

    Răspunde

  6. Posted by rodica on August 25, 2008 at 4:53 pm

    Draga mea ,

    Te iubesc pentru gindurile simple si frumoase pe care le-ai scris, mi-au cazut tare bine, dar m-au si intristat din motive care n-au nici o legatura cu tine ci doar cu o situatie trista din viata mea. iti doresc mult noroc in viata si fericire

    Răspunde

  7. Posted by Cristina on Decembrie 1, 2008 at 12:29 pm

    Ciao Mada..iata ca am avut ocazia sa citesc articolele tale tocmai astazi de ziua nationala a noastra a romanilor! Se pare ca esti un roman cu care ne mandrim, o persona care poate gandi atat de frumos despre familie, tu despre bunicul tau! M-am simtit aproape de casa cand am citit din articolele tale…stii ca eu nu sunt tocmai aproape de casa! Aaa…sunt Cristina, prietena Oanei de la Tecuci, poate iti amintesti de mine! Acum am adresa ziarului si voi citi regulat gandurile pe care vrei sa ni le impartasesti in continuare!
    Mult succes si felicitari pentru activitatea pe care o desfasori! E ceea ce ti se potriveste! Te pupic

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: