Si apoi…

Socant si inexplicabil simtea cum totul se imprastie in jur, dupa ce a fost perfect. O asupreste si o depaseste, nu o lasa sa inteleaga nimic din povestea lor. O sperie si o alunga. Totul vajaie in jurul ei si inima ii bate atat de tare, fara control. Isi musca degetele si incearca sa inteleaga ceva, orice. Gaseste drumul pentru moment, insa din nou se rataceste. Vrea sa se intoarca, dar nu poate, nu are unde.Usa s-a inchis in urma ei si nu s-a mai deschis.

Oamenii se rastesc la ea si nu isi da seama de ce. Ridica ochii, in cautarea unui punct de reper.

Sinele suna apasat, o zguduie mai tare ca niciodata, drumul intre statii e mai lung ca niciodata. Muzica din casti nu se mai aude, ci doar zvacnirea interioara. Cladirile impunatoare ii provoaca ameteala, iar vantul care batea cu atata putere ii dadea impresia de neputinta.

Oamenii parca treceau vijelios pe langa ea, desi orasul era mai calm ca oricand. Claxoanele, culorile de la semafor, trecerile de pietoni, cladirile, totul dadea impresia de miscare. Se uita inapoi, mai spera sa vada pe cineva cunoscut. Nu are rost, traverseaza strada pe care cu o seara inainte trecea zambind si cu fericirea in ochi. I se naruie ultima zvacnire de autostapanire si incepe sa planga.

Printre lacrimi, oamenii seamana unii cu altii si toti cu unul singur. Paseste fara sa se uita pe unde, fumeaza necontrolat tigara dupa tigara. Inchide ochii si respira adanc, isi reaminteste si constientizeaza ca nu poate sa mai faca nimic. Decat sa astepte…

Anunțuri

6 responses to this post.

  1. Posted by cornelia on Aprilie 17, 2008 at 6:38 pm

    scrii dumnezeeste, fata. Ce cauti in presa de stiri? e prea sec si stramt spatiul pentru tine.

    Răspunde

  2. Posted by A.S. on Aprilie 18, 2008 at 1:20 pm

    Asta e una din despartirile tale?

    Răspunde

  3. Posted by tweetyshor on Aprilie 18, 2008 at 8:53 pm

    A.S., Sunt cateva randuri, fara nici o legatura cu un lucru concret

    Răspunde

  4. Si ce asteapta?

    Răspunde

  5. Posted by tweetyshor on Aprilie 26, 2008 at 12:59 am

    un semn, o idee… 🙂

    Răspunde

  6. Posted by cristina on Aprilie 30, 2008 at 12:02 pm

    Nu e nevoie sa fii intotdeauna puternica .Lacrimile sunt balsamul sufletului,iar asteptarea(rabdarea )isi are roadele ei

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: