Epopeea studentului chiriaş (partea II)

Şi uite aşea am ajuns eu să stau în Gheorgheni (bine, la vremea respectivă nu făceam diferenţa între Gheorgheni, Mărăşti sau Mănăştur), cu alte patru fete, într-un apartament găsit în Piaţa. Bineînţeles că după experienţele de la Pedagogic, ce am trăit acolo a fost mană cerească. Şi ce poate exista într-o casă cu cinci gagici: numai certuri. Pe mine mă enerva cel mai tare dispariţia produselor alimentare din frigider sau din cămară. Ele, la rândul lor, erau deranjate de mine când veneam la trei noaptea din oraş pe trei cărări şi tropăiam prin casă. Şi luptele nu se dădeau doar la acest nivel. Până şi hamsterii noştri se luau la bătaie când evadau şi se întâlneau prin casă. În rest, Gheorgheniul era un cartier mijto. Într-un an am prins de maxim trei ori loc în 33, pentru că totţi bătrânii se duceau să facă shopping de dimineaţa la Napolact în Mihai Viteazul. De acolo m-am mutat pentru că nu mă mai înţelegeam cu colegele. Acum am ajuns la concluzia că problema sunt eu. Timp de trei luni(perioadă mult prea scurtă ca să se întâmple ceva notabil) am stat în gazdă.

Apoi m-am mutat singură într-un apartament super-ofertă ni în centrul Clujului. Aici am şmotruit vreo săptămână ca să pot sta omeneşte şi m-am aşezat chiar frumuşel. Chiar am socializat cu vecinele, dar asta nu a fost de ajuns. Una dintre ele ţinea permanent uşa deschisă la hol şi apoi o suna pe proprietara mea: „Doamnă, nu se mai poate. Fetişoara asta face o gălăgie infernală, eu nu pot să dorm”….mhm. Colac peste pupăză Ţiţu (pisicu’ meu de atunci) a scăpat pe scară şi a făcut ceva (în sensul cel mai propriu al cuvântului) în ghivecele de flori ale damei. Drept urmare, a trebuit din cauza ei să-l dau în adopţie pe Ţiţu şi am rămas singură. Dar a fost de ajuns? NUUU. După câteva săptămâni, aceeaşi vecină binevoitoare s-a declarat extrem de intrigată de faptul că dimineaţa aprind televizorul şi o deranjez. Şi, ceea ce a determinat mutarea mea de acolo: merg pe tocuri pe scară. Doamne feri! Dacă aş fi făcut balet de mică, aş fi mers pe vârfuri….şi astfel, proprietara m-a rugat prietenos să părăsesc în trei zile apartamentul, după un an şi jumătate. Şi am luat-o de la capăt!!!!

Am mai stat în gazdă la o familie de nebuni. După cinci zile băiatul lor, care avea vreo 30 de ani, m-a dat afară la ora 1 noaptea, doar cu hainele de pe mine. Mi-a sechestrat lucrurile trei zile şi a refuzat să-mi dea înapoi banii pe chirie, daţi în avans evident. Când m-am dus să-mi iau lucrurile, fericită că mă mut, mi-a băgat mâna în gât şi s-a lăsat cu venirea Poliţiei. Asta, aşa, pe scurt…..Atunci am auzit şi clasicul „Tu ştii cine sunt eu”, adresat de Golban picaciu-ului şi tot atunci am făcut sprint pe scări de teamă ca proprietarul să nu mă lovească. Pe tema asta încă nu mă pot amuza….a trecut prea puţin timp

Anunțuri

8 responses to this post.

  1. Posted by anonimus on Iulie 31, 2007 at 8:49 am

    frumoasa shi dulce epopeea studentului chiriash, hihi! experientele, cinashe shi ele.

    Răspunde

  2. aşa face vajnicul Golban? „tu ştii cine sunt eu?”?
    i s-au urcat investigaţiile la cap, nu le mai poate duce.
    golbane, tu eşti prostovan? .. sau prost de-a dreptul?

    Răspunde

  3. PS servus Mădă 🙂

    Răspunde

  4. Posted by Adi P. on Iulie 31, 2007 at 1:16 pm

    lasa ca si eu ti-am fugit o data dupa pisiq, pe vremea actiff. stiu ca l-am prins in bucataria unei vecine care statea cu vreo 2 etaje mai jos. au ramas perplecsi oamenii, saracii, vazindu-ma cum le intru in casa, prin usa intredeschisa, fara sa imi cer voie, fara sa zic nimic, aruncandu-ma sub masa sa iti prind mitza. mi-am cerut mai apoi scuze si am iesit lasindu-i cu un fel de zimbet incremenit pe buze.

    sper sa se fi linistit intre timp „Tzitzu”, are totusi o virsta acum :))

    spor la bloguit, madalina.
    ne mai auzim 😉

    Răspunde

  5. Posted by tweetyshor on Iulie 31, 2007 at 5:32 pm

    Mihai, Alin chiar a fost de treaba atunci pentru ca mi-a luat apararea in conditiile in care ala era sa ma bata…

    Adi, sper tare faza, si uitasem de asta cu actiff-ul. 🙂 Pisica aia numa probleme mi-a adus, dar era mortala. Chiar a fost un animal greu de inteles…Multumesc pentru urare 😀

    Meme

    Răspunde

  6. Posted by sanda on Iulie 31, 2007 at 7:23 pm

    super tareeee articolul despre chirii una si una.dar cea cu vecina imposibila si idioata e cea mai tare, ca am trait-o si eu :))) si nici acum nu-mi pot explica reactia ei la papucii cu toc.
    o bulina alba pt acest articol

    Răspunde

  7. Posted by sanda on Iulie 31, 2007 at 7:26 pm

    ps: cum de l-ai uitat pe fiul ei cel minunat ?!:)

    Răspunde

  8. […] martie 21, 2008 by tweetyshor pe la inceputurile blogului, scriam despre experientele tragico-amuzante prin care am trecut cu tot felul de proprietari si vecini de apartamente din Cluj, unde am stat in chirie. Printre cele mai  “periculoase” mutari le pot aminti pe cele facute la numai trei zile de la mutarea initial, ramasul pe drumuri cu lucrurile sechestrate de proprietari sau evacuatul din casa datorita faptului ca vecina era deranjata de tocurile pantofilor mei. […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: