Epopeea studentului chiriaş (partea I)

Să fii chiriaş în Cluj este o adevărată aventură, mai ales dacă eşti ghinionist şi nu dai peste un proprietar mai de Doamne-ajută. Sau de vecini de treabă. Ca să locuieşti într-un apartament mai mult de trei luni, soarta trebuie să te norocească şi să ai cusături puternice la portofel. Cu cât preţul la apartament este mai ridicat, proprietarului îi este mai greu să te zboare când are el chef. O altă condiţie: buna-convieţuire cu vecinii. Trebuie să te pui bine cu ei, să-i saluţi, să te faci că socializezi, altfel rişti să te denunţe pe unde nu te aştepţi sau să se plângă la proprietar. Plus, colegii de colibă…Eu nu am putut să îndeplinesc niciodată toată condiţiile, aşa că am zburat mai devreme sau mai târziu spre alte locuri….

Când am venit în Cluj speram la un loc în cămin, Yeah, right !!! Secretara de la facultate s-a uitat la mine cu ochi umezi şi un zâmbet ironic şi mi-a dat adresele a două internate. Mda, am început cu stângul studenţia mea în Cluj. Şi…..pentru că altă variantă nu am găsit, mi-am plătit o lună în internatul de la Liceul Pedagogic. Nu vreţi să ştiţi cum arăta şi nici ce program aveam.

Cameră de şase paturi, cu saltele aproape putrezite şi teşite (am dat şpagă la pedagogă să-mi dea încă o saltea pentru a nu dormi ca în groapă), cu mobilier vechi şi miros de mucegai, nişte colege de cameră care m-.au lăsat fără jumătate din garderobă….ihhhhhh, horror.

Al doilea şoc : cantina. Am fot obligată să-mi iau şi masă odată cu cazarea (super-ofertă) şi după vreo săptămână, când am rămas fără bani, mi-am făcut curaj şi am vizitat cantina, sperând că o să pot mânca ceva. Instant m-a lovit un miros de cocină şi câteva ore nu mi-am revenit. Daaaar, cea mai tare fază la internatul vieţii nu a fost nici condiţiile din cameră, nici cantina, ci…programul. Deşi eram multe studente acolo, trebuie să respectăm programul elevelor. Adică, la ora 22.00 trebuie să fim în camere. După această oră, poarta de la curte se închidea, gardurile erau date cu păcură, iar căminul era închis pe dinafară. Ulterior, pedagoga făcea prezenţa, se dădeau avertismente…Căminul nu se deschidea până a doua zi dimineaţa, iar dacă ţi se făcea rău în acest interval orar, vorba aia, să-ţi fie de bine.

Şi la vreo trei săptămâni în care nu am întârziat nici un minuţel la program, am făcut marea greşeală de a depăşi ora 22.00. Am ajuns în faţa căminului, poarta închisă. Mă caţăr pe card, mă umplu din cap până-n picioare de păcură şi….ajung cu bine la cămin. Daaaar, aici uşa închisă. Bat şi bat, ca un sărman disperat la uşa unui credincios. Degeaba…. « Aloooo, don portar… ». Nimic, Dacă portarul era undeva prin altă parte şi nu mă auzea, câinii care păzeau curtea de elevele sau studentele indisciplinate, s-au autosesizat şi au început să vină cu urechile în vânt spre mine. Singura şansă să scap nemuşcată era să sar înapoi gardul. Ceea ce am şi încercat. Dar pentru că gardul era uns cu tăt felul, speriată şi vai mama mea, am alunecat de la un metru şi am căzut (pe aceeaşi parte) şi mi-am scrântit o mână. Ceea ce nu i-a înduioşat pe câini, care au început să mă agaţe….Am sărit gardul cu mâna scrântită şi am mers pe jos până în Haşdeu, unde mi-am îmbălsămat mâna şi am dormit pe o saltea, pe jos, la o prietenă.

A doua zi a apărut super ziarul Piaţa, salvarea mea….şi după vreo săptămână m-am mutat…. Si aşa a început altă aventură….

Anunțuri

8 responses to this post.

  1. Posted by un clujean on Iulie 29, 2007 at 11:21 am

    laba trista

    Răspunde

  2. Posted by tweetyshor on Iulie 29, 2007 at 11:26 am

    Nu mai citi atunci, eh, asta nu ti-a trecut prin minte…..

    Răspunde

  3. dac-ai plecat din Tecuci!!!! aici nu se-ntampla asa, dar nici lumina la minte nu-ti mai intra…

    Răspunde

  4. Posted by un clujean on Iulie 29, 2007 at 12:57 pm

    pai nu cred ca a intrat nici macar luminita de la capatul tunelului. ce sa mai discutam, noua moda de a iesi in fata cu frustrarile pe blog …deaia e si blogosfera asta plina de basini si bloguri de genu asta ..nu gasesti nimic folositor. fata respect sau nu esti de cacao.

    Răspunde

  5. Posted by tweetyshor on Iulie 29, 2007 at 1:07 pm

    dl clujean,

    Comentariile dumitale sunt mult prea filosofice pentru noi, restul, muritorilor de rand, astfel incat orice comentariu care nu spune nimic va primi, de acum inainte, din partea mea, DELETE.

    Răspunde

  6. Posted by ujolidon on Iulie 30, 2007 at 11:54 am

    sa vorbesti cu patronatu sa dea salar mare si promit ca te las la mine in apartament
    is proprietar model…. maresc chiria la 2 zile

    Răspunde

  7. Posted by tweetyshor on Iulie 30, 2007 at 12:52 pm

    Mare domn…aşa mai bine sar gardurile pe la internate

    Răspunde

  8. […] prin care am trecut cu tot felul de proprietari si vecini de apartamente din Cluj, unde am stat in chirie. Printre cele mai  “periculoase” mutari le pot aminti pe cele facute la numai trei zile […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: