E cenuşiu, iar eu n-am chef sa vorbesc cu nimeni, sunt morocănoasă şi antipatică azi. Vreau să citesc cărţi melodramatice şi să mă învârt singură prin apartament. Brusc, mi s-a făcut dor de soarele din Sarajevo şi îmi trebuie o idee genială. Dar sunt prea blondă pentru idei geniale, aşa că şi o idee mediocră mi-ar prinde bine.
Week-end-ul ăsta începe un proces lung, obositor şi dureros. Acela al mutării. Din nou. E ciudat cum toţi anii mei încap în câteva cutii şi două valize. 5 ani în Cluj, 19 în Tecuci…toţi în cutii şi valize burduşite. Si o melodie care-mi face bine
Am cea mai tanara, frumoasa si nebuna mama in lume. Nu am mai fost alaturi de ea de ziua ei de cativa ani. Cu toate astea ea stie. Ca o iubesc, ca o pretuiesc, ca datorita ei si sacrificiilor pe care ea le-a facut inca de la inceput pentru mine fiica-sa a ajuns aici .Ca nu as fi putut face facultatea daca ea nu ar fi plecat si ca daca ea nu-mi era alaturi, nu as fi invins boala aceea groaznica acum 3 ani
Vreau sa invat de la ea cum sa ii fac fericiti pe cei din jur, caci ea stie cel mai bine asta. Si a invatat cum e sa nu iti pierzi speranta atunci cand totul pare pierdut. Am multe de invatat de la ea si tocmai de aceea vom fi mai aproape in curand.
Adevărul e că nimic nu se compară cu o noapte răcoroasă de vară târzie şi cu singurătatea din apartamentul meu. Toate sunt la locul lor, iar eu stau pe balcon şi ling un pahar de vin alb, ascultând Coldplay…şi câinele vecinului lătrând ca un descreierat. Read the rest of this entry »
Din când în când deschid cutia cu amintiri. Nirvana e una dintre amintirile adolescenţei mele. Adolescenţa mea rebelă şi deprimantă. Ascultam Nirvana noaptea, la un casetofon roşu care huruia mai mult decât scotea muzică, pe nişte casete pe care mi le-a dat el ca pe un cadou preţios. Ascultam şi ascultam şi nu mă săturam. Câteodată prea dur, câteodată prea fin pentru starea mea de spirit, sunetul ăla mă făcea totuşi să mă simt mai bine şi liniştea apele minţii mele. Read the rest of this entry »
, am răcnit pe “Green eyes”, i-am sărit în braţe la “Lost” şi am dansat pe “Viva la Vida” împreună cu alte zeci de mii de oameni. În final ne-am simţit ca “Lovers in Japan”
Toate live!!! Şi după un concert Coldplay, chiar şi cu solistul răguşit, nu-mi doresc decât să…
că nu ştiu niciodată dacă doarme sau se preface
că, după săptămâni la rând am cumpărat neonul care s-a ars, dar nu ajung să-l shimb
că plouă şi pantofii preferaţi se fleşcăiesc, iar faţa mi se lungeşte de ciudă
că-mi ghiceşte gândurile ca şi când i le-aş fi şoptit
că-mi pierd cerceii preferaţi
că uit să cumpăr apă minerală
că deşi nu-mi mai rod unghiile, ele se rup
că plâng ca un copil, fără motiv de multe ori
Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu mirosul lui, cu privirea lui pe pleoapele mele şi cu braţele încolăcite strâns în jurul meu. În fiecare noapte cearşaful alb zboară în cealaltă parte a patului şi în fiecare dimineaţă el are grijă să-l aducă la loc. Soarele se joacă cu noi în fiecare dimineaţă, se ascunde după mulţimea de clădiri, apoi ne ascundem noi sub aşternuturi de el. Read the rest of this entry »
Care e partea pozitivă a unei zile care începe cu o dimineaţă amărâtă şi fără chef, în care abia te ridici din pat şi nici chef să-ţi faci cafea nu ai? Zi în care hainele nu se potrivesc nicicum, iar pantofii, oricât de purtaţi ar fi, tot te rog? În care muzica de dimineaţă nu te mulţumeşte nicicum şi nici măcar ursuleţii Haribo nu-ţi mai fac cu ochiul. Read the rest of this entry »
Vineri am terminat căsuţa. Eu mi-am împachetat câteva haine, teneşii comozi, ursuleţii Haribo, harta veche şi plec în Bosnia Horţegovina. Printre altele, voi vizita Foca, unul dintre oraşele cele mai afectate de război. Acolo se va desfăşura un proiect foarte frumos: 2nd European Street Football Festival. România va fi şi ea reprezentată de Fundatia Special Olympics Din Romania. Mai multe peste o săptămână.
Răspund la mailuri, dar nu am telefoane la mine (e scump rău roamingul în Bosnia ) aşa încât pentru orice treabă ştiţi mailul. Până atunci, o melodie care m-a făcut să sar din pat în dimineaţa asta şi să dansez.
Cântarele din aeroport au şi o altă întrebuinţare decât cântăritul bagajelor. Într-o minunată duminică de Paşti, după ce Malevul a anulat o cursă şi am aşteptat vreo patru ore prin aeroport, când cafeneaua era închisă şi biroul de informaţii din aeroport la fel (birou care are program non-stop)….paznicii au început să ţopăie de pe un cântar pe altul. „D’oooooh, ţine mâh pistolul, cred că am mai puţin fără ăsta”. Apoi sare pe altul, poate poate mai slăbeşte între timp. Doamne, de m-ar fi făcut mama jurnalist : ) Read the rest of this entry »
.Ca nu as fi putut face facultatea daca ea nu ar fi plecat si ca daca ea nu-mi era alaturi, nu as fi invins boala aceea groaznica acum 3 ani