Ce-am avut si ce-am pierdut?

In nebunia din ultimele zile nimeni nu a observat cum Romania a pierdut sansa de a gazdui o agentie europeana – Agentia pentru Cooperarea Autoritatilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER).

Negocierile au fost purtate la Bruxelles, in seara in care in Romania cei rosii si cei portocalii sarbatoreau victorii si smenuiau la voturi. Singurii care au scris despre asta sunt Hotnews (sau cel putin eu numai acolo am vazut). Insa nu mi se pare corect cum au pus problema.

Tinerii, carne de tun pe piata muncii

Acum vreo doua saptamani am plecat pentru cafebabel la Bilbao, unde am participat la un summit pe siguranta muncii. Muuuulte, multe au fost intrebarile pe care mi le-am ridicat ascultand dezbaterile de acolo, mai ales in ceea ce priveste domeniul jurnalismului. “Angajatorii care nu iau in calcul siguranta si confortul angajatilor nu au viitor”, spunea ministrul spaniol al muncii. Insa de atunci ma tot intreb oare daca acest lucru se aplica si pentru jurnalistii din Romania?

Pentr ca jurnalismul este o meserie care cere dedicare, dar in acelasi timp patronii uita sa dea zile libere (sau nu au resurse umane pentru a inlocui un jurnalist bun si atunci il epuizeaza pe ala pana ajunge la Urgenta – cu siguranta stiti si voi cazuri de jurnalisti obositi cronici, daca nu cumva sunteti unul), iar cat despre platitul zecilor de ore petrecute peste program….nici nu am avut vreodata curajul sa ma gandesc la asta.

Insa subiectul pe care l-am abordat a fost internship-ul. Subiect nu foarte la ordinea zilei in Romania, dar care la Bruxelles si in alte capitale europene zbarnaie. Toata lumea cauta un intern, pe care sa-l exploateze si pe care sa nu-l plateasca. Aveti mai jos articolul in intregime, iar pe cafebabel.com puteti gasi si varianta in franceza. Poate dam idei si angajatorilor romani , Doamne fereste.

M-am dus la vot…

…şi asta am găsit în faţa ambasadei României în Belgia. Peste o sută de români, aşteptând în faţa ambasadei să voteze.Singura întrebare care mi-a venit în minte a fost de ce nu s-au organizat mai multe secţii de votare în Bruxelles, ştiindu-se că numărul românilor de aici este destul de mare.

Pe de altă parte însă nu pot să nu mă bucur că românii, cel puţin aici, în Bruxelles, consideră că au de ce să se ducă la vot şi să stea la coadă. M-am uitat pe prezenţa la vot şi e mai mare decât acum 5 ani. Poate că şi asta e un semn bun. Dar poate ar fi interesant să vedem la final, câţi români au votat în secţiile de votare organizate în afara graniţelor.

Fotografia in marime “naturala” aici .

UPDATE: Spre seara, m-am intors sa votez. Am stat la coada in jur de o ora si ceva. Parintii mei, in Valencia, au asteptat doua ore si jumatate tot pentru a vota.

Primele impresii

Mai bine de o lună de când am plecat din România. Ce mi se pare ciudat din toată povestea asta este că, în urmă cu un an, nici un colţ din inima sau creierul meu nu se gâdea la aşa ceva. Iar acum…putin frustrant să recunosc, dar chiar îmi place.

Nu-i uram pe cei care plecau din ţară pentru a-şi face un rost în altă parte, dar nici nu-i admiram. Aveam convingerea ca poţi, ca tânăr, să reuşeşti şi acasă şi poţi să demonstrezi şi valorile contează şi şi….şi la urma urmei pentru ce sau pentru cine? Mă întreb pentru ce să te chinui acolo ani la rând şi să sacrifici lucruri simple, mărunte, să nu-ţi permiţi un trai decent sau sa ţi-l permiţi numa de la 40 de ani încolo, când deja nu mai contează?