Mai bine de o lună de când am plecat din România. Ce mi se pare ciudat din toată povestea asta este că, în urmă cu un an, nici un colţ din inima sau creierul meu nu se gâdea la aşa ceva. Iar acum…putin frustrant să recunosc, dar chiar îmi place.
Nu-i uram pe cei care plecau din ţară pentru a-şi face un rost în altă parte, dar nici nu-i admiram. Aveam convingerea ca poţi, ca tânăr, să reuşeşti şi acasă şi poţi să demonstrezi şi valorile contează şi şi….şi la urma urmei pentru ce sau pentru cine? Mă întreb pentru ce să te chinui acolo ani la rând şi să sacrifici lucruri simple, mărunte, să nu-ţi permiţi un trai decent sau sa ţi-l permiţi numa de la 40 de ani încolo, când deja nu mai contează? Read the rest of this entry »
