Papornitele rosii de rafie si gentile cat o zi de post care zac pe culoar, printre scaune, in bratele oamenilor…peste tot, nu te lasa sa uiti nici o clipa de spiritul nostru balcanic. Pe peron lumea se ingramadeste, alearga, da peste tine, de parca nu tot acolo ar ajunge. Ajung in final la locul meu si astept sa se umple trenul. Un vagon simpatic foc, dar cu muuuult prea putin spatiu. imi asez tacticoasa valiza intre picioare, astfel incat sa ii deranjez cat mai putin pe ceilalti calatori. Inainte insa tre sa ma cert cu una care nu intelege ca locul de la fereastra este al meu si scrie asta clar pe numar si pe bilet. Read the rest of this entry »
