Epopeea a luat final

pe la inceputurile blogului, scriam despre experientele tragico-amuzante prin care am trecut cu tot felul de proprietari si vecini de apartamente din Cluj, unde am stat in chirie. Printre cele mai “periculoase” mutari le pot aminti pe cele facute la numai trei zile de la mutarea initiala, ramasul pe drumuri cu lucrurile sechestrate de proprietari sau evacuatul din casa datorita faptului ca vecina era deranjata de tocurile pantofilor mei.

Evident, experienta de la Liceul Pedagogic, unde am fost alergata de caini si mi-am scrantit mana incercand sa sar gardul dat cu pacura va ramane, la fel, memorabila.

In sfarsit, epopeea chiriasului ia final din punctul meu de vedere. Daca rememorez bine am avut in total parte in patru ani de …..aproximativ zece mutari. Cu toate ca iubesc Clujul, e ingrozitor sa fii chirias aici. Asa ca ma mut la culcusul meu, cu catel cu purcel