Mai bine de o lună de când am plecat din România. Ce mi se pare ciudat din toată povestea asta este că, în urmă cu un an, nici un colţ din inima sau creierul meu nu se gâdea la aşa ceva. Iar acum…putin frustrant să recunosc, dar chiar îmi place.
Nu-i uram pe cei care plecau din ţară pentru a-şi face un rost în altă parte, dar nici nu-i admiram. Aveam convingerea ca poţi, ca tânăr, să reuşeşti şi acasă şi poţi să demonstrezi şi valorile contează şi şi….şi la urma urmei pentru ce sau pentru cine? Mă întreb pentru ce să te chinui acolo ani la rând şi să sacrifici lucruri simple, mărunte, să nu-ţi permiţi un trai decent sau sa ţi-l permiţi numa de la 40 de ani încolo, când deja nu mai contează? Read the rest of this entry »
Fix acum cinci ani, într-un septembrie ploios, eram într-un tren jegos şi făceam drumul meu spre Cluj. Mama a rămas pe peron în gară, plângând, după ce m-a văzut cu un ghiozdan plecând la sute de kilometri de casă.
Iar în acel tren m-am regăsit de zeci de ori, petrecând câte 12-14 ore în drum spre casă şi înapoi la Cluj. Trenul acela jegos, cu miros de parizer şi baie imposibil de folosit. Fumam câte un pachet de ţigări pe drum şi băgam un litru de cafea, cunoşteam oameni şi oameni şi oameni, accente peste accente, era chiar amuzant. Tantili alea bătrâne şi grase, cu fuste lungi şi pliate care ocupau jumate de compartiment, cu privirea blândă şi accent de la Suceava erau preferatele mele. Mă enervau soldaţii care se urcau de la bârlad sau la Vaslui, cu capu ras şi o cutie de bere în mână, care cântau cântece de cătănie. Noroc că eram aproape de casă. Read the rest of this entry »
E cenuşiu, iar eu n-am chef sa vorbesc cu nimeni, sunt morocănoasă şi antipatică azi. Vreau să citesc cărţi melodramatice şi să mă învârt singură prin apartament. Brusc, mi s-a făcut dor de soarele din Sarajevo şi îmi trebuie o idee genială. Dar sunt prea blondă pentru idei geniale, aşa că şi o idee mediocră mi-ar prinde bine.
Week-end-ul ăsta începe un proces lung, obositor şi dureros. Acela al mutării. Din nou. E ciudat cum toţi anii mei încap în câteva cutii şi două valize. 5 ani în Cluj, 19 în Tecuci…toţi în cutii şi valize burduşite. Si o melodie care-mi face bine
Am cea mai tanara, frumoasa si nebuna mama in lume. Nu am mai fost alaturi de ea de ziua ei de cativa ani. Cu toate astea ea stie. Ca o iubesc, ca o pretuiesc, ca datorita ei si sacrificiilor pe care ea le-a facut inca de la inceput pentru mine fiica-sa a ajuns aici .Ca nu as fi putut face facultatea daca ea nu ar fi plecat si ca daca ea nu-mi era alaturi, nu as fi invins boala aceea groaznica acum 3 ani
Vreau sa invat de la ea cum sa ii fac fericiti pe cei din jur, caci ea stie cel mai bine asta. Si a invatat cum e sa nu iti pierzi speranta atunci cand totul pare pierdut. Am multe de invatat de la ea si tocmai de aceea vom fi mai aproape in curand.
Adevărul e că nimic nu se compară cu o noapte răcoroasă de vară târzie şi cu singurătatea din apartamentul meu. Toate sunt la locul lor, iar eu stau pe balcon şi ling un pahar de vin alb, ascultând Coldplay…şi câinele vecinului lătrând ca un descreierat. Read the rest of this entry »
Din când în când deschid cutia cu amintiri. Nirvana e una dintre amintirile adolescenţei mele. Adolescenţa mea rebelă şi deprimantă. Ascultam Nirvana noaptea, la un casetofon roşu care huruia mai mult decât scotea muzică, pe nişte casete pe care mi le-a dat el ca pe un cadou preţios. Ascultam şi ascultam şi nu mă săturam. Câteodată prea dur, câteodată prea fin pentru starea mea de spirit, sunetul ăla mă făcea totuşi să mă simt mai bine şi liniştea apele minţii mele. Read the rest of this entry »
Ţin să mulţumesc pe această cale celui care azi-noapte mi-a furat banii dintr-un portofel, bagat la fundul unei genţi, sub un pulover. Şi nu glumesc.
S-a întâmplat în Janis, pe când eu dansam cu foc. Omu’ a fost corect şi a luat numa banii şi mi-a lăsat actele, facturile şi alte chestii pe care le aveam în geantă. Inclusiv MP3 playerul şi abonamentul de RATUC. Şi bonurile de taxi pentru decont. Aşa hoţ…mai zic şi eu.
Şi tot pe această cale ţin să-i mulţumesc DJ-ului din Janis care a pus Michael Jackson şi Coldplay.
Un jurnalist clujean a fost declarat anul acesta câştigătorul EYJA 2009. Mi-am atins scopul, felicitări Antoniu Bumb.
În România, au fost desemnaţi doi câştigători la nivel naţional: Antoniu Adrian Bumb cu materialul radio „Roots” (Rădăcini) difuzat la Radio Cluj şi Matei Marcel Martin cu articolul „Nimic nou pe frontul de Est” publicat în Dilemateca. Ambii câştigători au reuşit să sublinieze prin materialele lor faptul că graniţele din interiorul Uniunii Europene devin din ce în ce mai irelevante. Materialul excelent ilustrat de către Antoniu Bumb transpune auditorul într-o zonă rurală Roşia Montană unde populaţia se confruntă pe de o parte cu oportunitatea economică oferită de exploatarea zăcămintelor de aur din zonă, şi pe de altă parte cu impactul uriaş asupra mediului. În materialul său, Matei Martin ridică o interesantă problemă: cum influenţează extinderea recentă a Uniunii Europene accesul şi vizibilitatea literaturii Est-Europene pe piaţa culturală din Vest. Read the rest of this entry »
Asta se întâmplă într-un oraş de 5 stele. Însă trebuie să retezăm din ele când e vorba de servicii. 48 de ore fără curent electric şi bătaie de joc.
Am mai avut probleme cu Electrica acum vreo doi ani. Pe atunci am petrecut o noapte fără curent, m-am enervat de vocea dispecerei, dar a trecut. Sâmbătă seara face ghinionu’ să bubuie ceva transformator. Tot blocu’ rămâne fără curent. Şi încep telefoanele la sesizări. De data aceasta îmi răspunde un robot care mă anunţă cum Electrica vrea să-şi îmbunătăţească serviciile bla bla bla bla….şi că mă înregistrează. Fă ce vrei, numa răspunde odată!!!!! Povestesc despre ce e vorba, spune că deja sunt sesizăei şi că “echipa a pornit”. Asta se întâmpla la ora 9 seara. Pe la 11.00 soseşte echipa (lung drumu dintr-un cartier în altu’)
Ştiţi vorba aia “A venit bou şi a plecat vacă”, cam aşa s-a întâmplat şi la noi. Ne resemnăm cu gândul, vecinii ies pe balcon cei de la etajele inferioare ies în faţa scării şi povestesc. Read the rest of this entry »
Mai bine de o lună de când am plecat din România. Ce mi se pare ciudat din toată povestea asta este că, în urmă cu un an, nici un colţ din inima sau creierul meu nu se gâdea la aşa ceva. Iar acum…putin frustrant să recunosc, dar chiar îmi place.
.Ca nu as fi putut face facultatea daca ea nu ar fi plecat si ca daca ea nu-mi era alaturi, nu as fi invins boala aceea groaznica acum 3 ani